La sfârşitul primei săptămâni din luna decembrie (4-7 decembrie 2008), 120 de femei tinere implicate în ucenicizarea fetelor din biserica lor locala s-au adunat din toate colţurile ţării la ªelimbăr (Sibiu) pentru cea de-a treia Conferinţă Naţională organizată în cadrul reţelei “Tinere femei în lucrare”.
În aceste zile Dumnezeu şi-a revărsat harul peste fiecare detaliu şi pentru că I-am oferit spaţiu, Duhul ne-a vorbit fiecăreia dintre noi – fie că am avut nevoie de încurajare din partea Lui, de mustrare în vreun domeniu al umblării şi slujirii noastre pe acest pământ, fie că am avut nevoie de învăţătură şi re-motivare.
Ne aşteptam ca Dumnezeu să ne surprindă în aceste zile, dar El a întrecut aşteptările noastre! Atmosfera caldă, surprizele şi cadourile primite, deschiderea fiecărei participante, spiritul învăţabil şi atmosfera de vulnerabilitate, generozitatea multora dintre participante – toate acestea au creat un context potrivit pentru primirea unei învăţături sănătoase, practice şi transformatoare.
Dimineţile au fost axate pe ucenicie, fiecare dintre noi având nevoie constant de remotivare şi învăţătura în acest domeniu. Au fost doua seminarii simultane, în funcţie de experienţa participantelor – un seminar oferit celor care practică ucenicia de un timp relativ scurt sau doar acum doresc să înceapă să trăiască această poruncă a lui Isus; cel de-al doilea seminar a fost pentru cele care practică ucenicia de ani de zile şi care au altfel de întrebări, zbateri şi temeri. Dumnezeu a vorbit cu putere şi cu siguranţă fiecare participantă a înţeles că nu e vorba despre noi, ci despre Dumnezeu, care e sursa a orice e bun din ce suntem, spunem sau facem noi.
Serile, Dumnezeu ne-a vorbit printr-un mesager simplu dar foarte drag – Amy Ellenwood, misionară de 11 ani alături de soţul ei în Cehia, în cadrul organizaţiei noastre partenere, Josiah Venture. În prima seară Amy a vorbit despre obstacolele în calea intimităţii cu Isus (lipsa rugăciunii, idolatria, mândria, legalismul, necredinţa), mai apoi, în cea de-a doua seară vorbind despre condiţiile necesare pentru ca intimitatea cu Isus să aibă loc, iar în a treia seară Dumnezeu ne-a vorbit prin Amy despre ce înseamnă să trăim în mod constant în intimitate cu Isus (Ioan 15:5 “Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de mine nu puteţi face nimic”.)
Deja am văzut roadele timpului nostru împreună, multe dintre participante s-au întors în bisericile lor şi s-au întalnit cu întreaga echipă pentru a discuta materialele prezentate la conferinţă, unele au început grupuri mici de ucenicie, şi multe dintre noi am fost motivate la schimbarea ritmului nostru de viaţă într-unul care îl onorează pe Dumnezeu.
Dar am experimentat şi numeroase atacuri din partea duşmanului. Patru dintre participante nu au ajuns la conferinţă pentru că au avut un accident de maşină, iar acum Ilinca, una dintre fetele ranite în accident este într-un program de recuparare pentru că nu îşi simte picioarele. Credinţa ei a fost întărită, dar haideţi să aducem însănătoşirea ei şi mântuirea părinţilor ei înaintea lui Dumnezeu care poate face minuni şi azi! De asemenea, am avut o pană de current chiar înainte de începerea conferinţei, dar participantele au avut o atitudine extraordinara şi, de asemenea, alte probleme legate de cazare. Dar Dumnezeu a acoperit totul cu harul Său şi fiecare detaliu care nu a mers aşa cum am plănuit a devenit o oportunitate de glorificare a lui Dumnezeu pentru felul în care El a rezolvat totul! E o bucurie să slujeşti unui astfel de Dumnezeu!
Câteva impresii din partea participanţilor:
Nu am cuvinte sa îi mulţumesc Lui Dumnezeu pentru zilele petrecute împreună la ªelimbăr …chiar sunt copleşită! A fost mult peste ceea ce puteam eu spera… şi chiar peste ceea ce credeam… Sunt foarte încurajată, gândindu-mă la voi şi la lucrarea care o poate face Dumnezeu prin vieţile voastre. Ce trebuie noi să facem? Să rămânem conectate la Viţă… Cu siguranţă sunt copleşită şi îmi slăvesc Tatal… Laura (Arad/Bucureşti)
După timpul petrecut în prezenţa Tatălui împreună cu voi simt cum în inima mea s-a creat mai multă claritate şi intimitate cu Dumnezeu. Laura (Bihor, Pădurea Neagră)
NU ESTE VORBA DESPRE MINE, CI DESPRE EL. Aşa aş rezuma tot ce s-a întâmplat la conferinţă. S-au simţit rugăciunile tuturor şi harul s-a revărsat din plin prin Cuvânt ântrupat. Cineva spunea că am plans şi am învăţat, am învăţat şi am plâns… Dumnezeu a fost onorat prin timpul de închinare (mulţumim fetelor care ne-au ajutat la aceasta şi prin cântec şi prin decor), prin învăţătura legată de lucrarea Duhului Sfânt (a atenţionării că o amânare a ascultării e de fapt neascultare), prin seminariile legate de ucenicie, care desfăşurându-se pe două nivele de începători şi avansaţi au ajutat la definirea paşilor specifici în a începe un grup mic şi ce trebuie să se întâmple acolo, necesitatea de a avea o viziune a grupului şi paşi specifici pentru a o împlini pe termen scurt şi mediu. S-au consolidat relaţii, s-au legat altele noi, timpul de intimitate cu Isus din fiecare seară ne-a ajutat să descoperim inima Tatălui pentru fiecare dintre noi, să ne lăsăm iubite şi să ne abandonăm în braţele Lui, chiar dacă unele nu am avut parte de un model pământesc. Încă am rămas cuplată la tot ce s-a întâmplat… în braţele Tatalui, Corina (Arad)
Pentru mine conferinţa a fost zdrobitoare, transformatoare şi provocatoare. ªi eu am înţeles că NU ESTE VORBA DESPRE MINE CI ESTE VORBA DESPRE HRISTOS. Am mai auzit-o ca şi teorie, dar acum am înţeles-o cu inima. Una dintre frustrările mele legate de grupul mic e legată de învăţătură… şi am crezut că va merge bine, fetele vor fi transformate dacă eu voi şti să conduc o discuţie, apoi am crezut că dacă voi fi mai creativă, dacă voi alege un subiect interesant, sau un studiu fain – asta va rezolva problema, dar înţeleg că nu e vorba de toate astea ci e vorba de ceea ce poate Dumnezeu face prin slăbiciunile mele, am înţeles că am început să slujesc grupul prin puterile mele, am înţeles că trebuie să vorbesc mai mult cu Tata despre fete. ªi în ultima perioadă am început să mă compar cu alte persoane, să mă uit la ceea ce eu nu pot sa fac, crezând că este vorba despre mine, dar nu e vorba despre mine ci despre El. Eu sunt cea care alege: slava mea sau slava Lui. Dana (Alba Iulia)