Philip Yancey: “Un Dumnezeu infinit ne iubește deja atât de mult pe cât poate dragostea sã fie”

La sfârşitul conferinţei “Creşterea în har” desfăşurată la Cluj Napoca în octombrie 2010, cunoscutul scriitor şi jurnalist creştin Philip Yancey a avut amabilitatea să ne acorde un interviu. Redăm în continuare acest interviu.

BIG: De regulă un jurnalist este cel care pune întrebări… iată că acum jurnalistul trebuie să răspundă! Care a fost prima ta reacţie când ai auzit că eşti invitat să conferenţiezi în România?

P.Y.: Prima reacție a fost… îmi place să merg în țări pe care nu le-am mai vizitat niciodată până atunci, aceasta e o țară europeană și întotdeauna îmi place să merg în Europa. Acestea amândouă au fost reacții pozitive și, probabil, reprezintă motivul pentru care am acceptat. De asemenea, persoana care m-a invitat mi-a spus că multe dintre cărțile mele au fost publicate aici și am mulți cititori. Nu știu… Și acesta e un lucru pozitiv.

BIG: Ca şi autor al cărţii “Dezamăgit de Dumnezeu” vreau să te întreb dacă tu ai fost vreodată dezamăgit de Dumnezeu? Dacă da, cum ai depăşit această stare?

P.Y.: Da, am fost. Am învățat însă să nu dau vina pe Dumnezeu pentru un lucru care se întâmplă. De exemplu, când apare o boală, sau am un accident și îmi rup gâtul, acestea nu sunt momente în care devin dezamăgit de Dumnezeu. Ύn cartea mea vorbesc despre a Ύl separa pe Dumnezeu de viață. Astfel, atunci când mi se întâmplă ceva rău, nu dau automat vina pe Dumnezeu, ca și Cel responsabil. Mai degrabă, atunci când am experimentat dezamăgiri, spre exemplu dacă lucrez toată ziua, câteva zile, la un articol și apoi computerul se strică și pierd articolul, mă gândesc: „făceam asta pentru Tine, Doamne, dar acum s-a pierdut , cum l-aș mai putea vreodată recupera?” Este un fel de reacție instinctivă atunci când se întâmplă ceva rău. E însă diferit când majoritatea oamenilor experimentează dezamăgirea față de Dumnezeu, de obicei referitor la chestiuni ce țin de sănătate, sau o tragedie, sau altceva similar…

BIG: Ύn România eşti cunoscut pentru pasiunea ta pentru tema harului. Cum se face că un jurnalist ajunge să se focalizeze asupra unui asemenea subiect?

P.Y.: Biserica în care am crescut a fost o biserică în care nu am experimentat niciodată harul. Apoi m-am dus la un colegiu biblic, unde, din nou, n-am simțit harul. Am simțit legi, judecată, reguli. Mai târziu am descoperit că harul este esența Evangheliei. Cum pot deci să cresc într-o biserică și să merg la un colegiu care exprimă Evanghelia, însă scapă din vedere aspectul cel mai central al Evangheliei? Acesta a fost unul dintre motive. Apoi, aproape toți americanii cred că putem să ne rezolvăm problemele prin politică, prin legi, prin reguli, așa că încep să fie apărători înverșunați ai unor cauze ca și avortul, sau alte asemenea chestiuni importante. Ύnsă, fiindcă o fac în democrație, au dușmani, devin adversari și întreg mesajul harului – iubirea celor care nu sunt de acord cu tine – s-a pierdut. De aceea am scris cartea.

BIG: Sincer unii dintre compatrioţii mei au fost speriaţi de vizita ta din cauza unor zvonuri pe care aş vrea să le clarificăm dacă se poate. De aceea vreau să te întreb care este poziţia lui Philip Yancey faţă de homosexuali şi faţă de homosexualitate?

P.Y.: ÎŽn mod deliberat nu iau o poziție în multe probleme, pentru că, știi, dacă aș fi un prezbiter, un pastor de biserică, ar trebui să o fac, trebuie să ai o anumită politică. Eu însă nu sunt așa ceva. Sunt un scriitor, un autor și mi se pare limpede că trebuie să arătăm har și dragoste față de oameni, chiar și față de cei cu care nu suntem de acord. Am prieteni care sunt homosexuali și care sunt creștini, cred cu adevărat că sunt creștini, care nu cred că ceea ce fac e greșit. Și ei nu m-au convins că ceea ce este descris în Biblie nu este propria lor versiune de homosexualitate, nu cred că argumentele lor sunt convingătoare. Ύnsă nu eu sunt în control, ei își prezintă propria concluzie și sarcina mea nu e să-i judec, ci să exprim dragostea lui Dumnezeu față de ei. Chiar și când sunt greșiți și chiar dacă ceea ce ei fac este greșit, nu eu sunt judecătorul lor, ci Dumnezeu. Și, ca și biserică, dacă îndepărtăm oamenii cu care nu suntem de acord… nu cred că am fost agenți ai harului și compasiunii lui Dumnezeu față de aceștia.

BIG: Dacă ar fi să sumarizezi învăţătura despre har într-o singură frază, care ar fi aceea?

P.Y.: ÎŽn cartea mea am spus că: „Nu putem prin nimic să-L facem pe Dumnezeu să ne iubească mai mult și nu putem prin nimic să-L facem să ne iubească mai puțin. Un Dumnezeu infinit ne iubește deja atât de mult pe cât poate dragostea să fie”. Acesta este rezumatul harului.

BIG: Ascultându-te la această conferinţă am recunoscut în imaginea legalistă a unchiului tău un tipar destul de întâlnit în bisericile româneşti, acela al oamenilor care aruncă peste bord păcatul la pachet cu păcătoşii. Vrei să ne oferi un scurt mesaj pentru ei?

P.Y.: Ei bine, mulți nu-mi vor citi scrierile, nici unchiul meu n-a făcut-o vreodată! (Râsete) Le-aș spune unor astfel de oameni: Fii pregătit, pentru că s-ar putea să cazi. Așa a căzut și unchiul meu. Știi, unchiul meu credea că e în control, dar a ajuns în închisoare. Și asta fiindcă n-a experimentat niciodată, de fapt, harul și încerca să facă totul prin propriile puteri. Și oameni care sunt atât de mult în control vor ajunge uneori să se dezintegreze complet. Deci trebuie să fii pregătit, pentru că, dacă nu, vei cădea. Ύnsă, chiar mai important, înțelegi tu ce pierzi în viață? Știi că dacă îți imaginezi că vei trece prin viață căutând să obții aprobarea de la Dumnezeu prin comportamentul tău, vei trăi o viață de teamă și nesiguranță. Și nu e necesar să facem așa, putem trăi o viață de credință și de încredere.

BIG: Eşti un scriitor prolific. Există vreun subiect anume care te frământă acum şi care ne putem aştepta să genereze o carte?

P.Y.: Aș vrea să scriu o carte… asta nu e o descriere fidelă… aș vrea să scriu o carte despre apologetică, care este pur și simplu un fel de a spune de ce cred ceea ce cred. fiindcă vreau să exprim necredinciosului, celui care are întrebări și îndoieli, fiindcă și eu am fost unul care m-am îndoit, aș vrea să exprim credința mea, într-o modalitate din care cel ce se îndoiește poate înțelege și poate învăța.

BIG: După atâtea întrebări dificile meriţi şi una mai uşoară. Ce anume te-a determinat să-ţi stabileşti ca obiectiv cucerirea celor mai înalte 54 piscuri muntoase din Colorado?

P.Y.: (Râzând) Sunt foarte orientat pe scop și îmi place să-mi evidențiez realizările pe o listă, de exemplu, când am decis să vizitez fiecare biserică din cartea de telefoane a orașului meu… 27 de biserici. Așa că am făcut asta! 1, 2, 3… Am început să escaladez munții din Colorado pentru a cunoaște statul în care locuiesc. Ne-am mutat acolo dintr-un oraș și totul era complet diferit de ceea ce noi știam. Și am descoperit că o puteam face, a fost o experiență foarte solicitantă și mi-am dat seama că suntem doar un mic punct, știi, munții sunt imenși, natura își parcurge ciclul și suntem doar o mică parte din peisaj. Ύn special când trăiești la oraș, e ușor să crezi că lumea se învârte în jurul tău, însă când ești în mijlocul munților îți dai seama că nu e așa. Munților nu le pasă așa de mult de tine. Acolo am fost forțat să experimentez perioade lungi de tăcere și de frumusețe, în afara rutinei mele normale. Nu puteam răspunde la email, nu puteam scrie, nu puteam face nimic decât să urc și să cobor de pe munte, și am descoperit că este ceva foarte sănătos!

BIG: Ύţi mulţumim foarte mult Philip, atât pentru această conferinţă, cât şi pentru amabilitatea ta de a răspunde întrebărilor noastre.