Poiana Brașov a găzduit între 14 și 17 Martie 2012 o sesiune de instruire, dedicată unei teme provocatoare: Lucrarea holistă a bisericii locale, eveniment care a beneficiat de prezența a doi dintre cei mai experimentați traineri în acest domeniu: Bob Moffitt, autorul cărții Dacă Isus ar fi primar și Darrow Miller, autorul cărților Ucenicia Națiunilor, Creșterea Națiunilor, Pădurea din sămanță, ca să enumerăm doar pe cele ce au apărut și în limba română. Cristi Petricioiu, cel care a coordonat organizarea acestui eveniment ne relatează următoarele amănunte:
Organizat de BIG Impact în colaborare cu World Vision Romania, la training au participat 89 de persoane din diferite biserici și organizații interesate de acestă tematică. Cei doi vorbitori principali au prezentat informații și tehnici de lucru care pot fi aplicate în biserica locală pentru a avea un impact în comunitate.
Astfel Darrow Miller ne-a provocat cu câteva gânduri și realități ale lumii evanghelice, cum ar fi:
– concepția noastră despre lume și viață care afectează modul în care vedem realitatea și în baza căreia luăm decizii și planificăm viitorul nostru
– faptul că ideile au putere – ele nu rămân izolate în mintea celui ce le are ci se răspândesc, atât orizontal cât și în timp și prin cultură, afectând-o înspre dezvoltare sau ruină
– faptul că avem o povestire cuprinzătoare, puternică, ce începe nu la Ioan 3:16 ci la Geneza 1:1 și formează cadrul vieții și dezvoltării noastre, povestire care are puterea de a transforma nu numai vieți de oameni ci comunități și națiuni, astfel încât să reflecte intențiile lui Dumnezeu pe pământ
– că ideile (adevăr sau minciună) sunt blocurile fundamentale pe care se construiește o cultură – cu această ocazie Miller ne-a provocat să identificăm minciunile celui rău pe care a fost clădită cultura noastră românească, în intenția de a le înțelege și a le înlocui cu adevărul Scripturilor.
La rândul său Bob Moffitt ne-a provocat cu o perspectivă scripturală, punând în lumină câteva nevoi ale bisericii locale care, înțelese și abordate, pot schimba ADN-ul ei într-unul holist, cu impact în comunitate:
– biserica are un rol în societate, dat de Dumnezeu, sau, în cuvintele lui Moffitt, Biserica este instrumentul pe care îl folosește Dumnezeu în schimbarea unei națiuni care să reflecte intențiile Sale pe pământ. De cele mai multe ori în istorie, atât poporul ales cât și Biserica au eșuat în a reprezenta cu cinste aceste interese ale Împărăției
– minimum ireductibil, sau cea mai simplă poruncă a lui Dumnezeu pentru om: aceea de a iubi pe aproapele nostru, ca dovadă a dragostei noastre pentru Dumnezeu
– nevoia bisericii de a înțelege matematica Împărăției lui Dumnezeu care face ca din puținul pe care îl avem, pus la dispoziția lui Dumnezeu cu jertfă și în ascultare, să fie multiplicat atât cât este necesar pentru împlinirea voii lui Dumnezeu și glorificarea Numelui Său. Într-o manieră foarte interactivă și practică, grupuri de participanți au realizat ecuații matematice care demonstrau multiplicarea, în baza mai multor pasaje din Scriptură
– Isus – modelul nostru de ascultare și slujire, care conduce la o viață intenționată de demonstrare a dragostei noastre față de Tatăl, materializată în mici discipline ale dragostei (la nivel personal) cât și în mici proiecte sămânță (la nivelul bisericii locale), care au rolul împreună, de a influența comunitatea pentru Hristos.
Scopul acestor sesiuni a fost nu doar conștientizarea asupra practicilor neeficiente ale bisericilor locale în impactul holist asupra comunității, sau atragerea atenției asupra unei gândiri păgâne în contextul creștinismului nostru ci și înzestrarea cu unelte practice pe care biserica locală le poate folosi în procesul de influențare și transformare a comunității locale.
Cu adevărat această sesiune de instruire a avut un impact deosebit asupra participanților. Iată ce ne-au împărtășit doi dintre beneficiarii lui:
Pentru mine a fost o încântare să particip la această conferință, dar în același timp a fost și o cercetare din partea lui Dumnezeu. O încântare deoarece este o bucurie să înțelegi perspectiva largă a agendei lui Dumnezeu și o cercetare deoarece această perspectivă te împinge liniștit, dar ferm în afara zonei de confort în care te-ai cantonat. Două au fost gândurile care m-au marcat în mod deosebit, mai întâi faptul că primii creștini, atunci când au înțeles puterea învierii lui Isus, au fost izbăviți de frica morții, ceea ce i-a împuternicit să trăiască într-un mod care a schimbat lumea antică; apoi faptul că noi am rupt capitolul Evangheliei din contextul Agendei lui Dumnezeu și am inserat-o în agenda noastră personală, cultică sau culturală. Cred că recâștigarea puterii învierii lui Isus precum și înțelegerea și asumarea Agendei lui Dumnezeu sunt cheile pentru recâștigarea puterii și eficienței Bisericii în această lume aflată în derivă. (Laurențiu Funieru)
Trei gânduri mi-au captat atenția în mod special și s-au transformat în niște provocări pentru mine. Primul gând a fost acela că e important să propovăduim toată istoria lui Dumnezeu – tot planul Său. Mi-am dat seama că e periculos să accentuez doar unele adevăruri ale Scripturii în detrimentul altora. Oamenii trebuie să audă tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi, de la Creație și până la finalul istoriei în Împărăția Sa. Apoi, am fost prins de ideea că Dumnezeu nu are un plan doar cu omul, individual, ci si un plan pentru națiuni. El vrea ca națiunile să-L cunoască și să-L slujească. Ar trebui să putem privi dincolo de mântuirea unei persoane și să avem în vedere ucenicizarea națiunii, prin vestirea Evangheliei persoanelor din jurul nostru, apoi prin învățarea și formarea acestora să trăiască frumos și creștinește în această lume. Mărturisesc că încă nu înțeleg complet cum acest lucru ar fi posibil, cum ar putea fi realizat în contextul și cultura noastră, dar mă rog ca Domnul să mă inspire și să mă motiveze în lucrarea care o fac, astfel încât Numele Lui să fie cunoscut și proslăvit în orașul nostru și, de ce nu, în națiunea noastră. În fine, al treilea gând provocator a fost de fapt o imagine – imaginea în care noi, copiii Domnului, suntem ca o echipă într-o luptă sau într-un joc. Lupta (jocul) se desfășoară în timpul săptămânii, de luni până sâmbătă, iar strângerea adunării, duminică, reprezintă “timpul de la pauză”. În timpul de la pauză suntem încurajați, motivați, corectați, învățați, ne adunăm puterile, pentru ca, apoi, cu forțe proaspete și entuziasm să plecăm și să luptăm (jucăm) bine pentru Domnul nostru. Mi-aș dori să se vadă tot mai mult în viața mea și să pot să transmit cât mai bine bisericii noastre realitatea că viața creștină nu se desfășoară în primul rând în întrunirile de duminica, că nu e totul duminica, ci dimpotrivă, în fiecare zi, la locul nostru de muncă, între vecinii, rudele și cunoscuții noștri, noi trebuie să slujim bine pe Domnul nostru și să-L facem cunoscut. Duminica rămâne binecuvântatul “timp de la pauză”. (Nicu Stremtan)