Iosif, pe numele lui adevărat Johan Boekhout este un vechi prieten al românilor evanghelici. A venit de multe ori înainte de revoluţie în România, implicat fiind cu BEE, în vederea instruirii de lideri, fiind extrem de apreciat pentru calităţile lui de învăţător biblic. A continuat să vină şi după 1989 la diferite conferinţe organizate de OSCER, BEE, AFCR sau BIG. Numele de Iosif a fost numele său conspirativ, folosit înainte de revoluţie, dar i-a rămas lipit ca o etichetă până în ziua de azi. În prezent serveşte în Africa unde se ocupă de implementarea unui program de pregătire a liderilor. Interviul acesta a fost luat pe 5 septembrie, la Oroshaza în Ungaria, cu prilejul întâlnirii anuale a familiilor membrilor fondatori ai BIG Impact, unde Iosif a fost invitat ca vorbitor motivaţional.
BIG: Iosif, personal te-am mai întalnit doar de 2-3 ori dacă-mi aduc bine aminte. Prima dată la Sinaia, la conferinţa “Biserica – centru de instruire” în toamna lui 1998, apoi la două tabere naţionale ale OSCER unde ne-ai predate cărţile Neemia şi Marcu, dacă-ţi mai aminteşti. Asta a fost probabil cu 8-9 ani în urmă. Mărturisesc că am fost foarte impresionat. Auzisem multe lucruri despre tine şi despre trecutul tău, despre implicarea ta în România şi am apreciat din plin calităţile tale de învăţător. Am fost însă foarte surprins când te-am auzit vorbind zilele astea despre preocuparea ta faţă de subiectul orfanilor şi al văduvelor. Ai fost un alt Iosif. Iosif vorbind despre Neemia ca şi manager de proiect şi Iosif vorbind despre văduve şi orfani mi s-au parut ca doi indivizi diferiţi. Cum se explică această schimbare?
Iosif (Johan Boekhout): În Biblie apare în mod explicit grija pentru orfani, pentru că aceştia nu au drepturi şi pentru văduve, pentru că nici ele nu erau protejate, aşa că societatea trebuia să se îngrijească de partea ei mai slabă. Vremurile se schimbă aşa că în permanenţă trebuie să decidem cine sunt cei slabi şi ce trebuie să facem ca să-i ajutăm. Cred că problema principală se referă la faptul că nu trebuie să ajungem în rai incognito, ci să mergem acolo, făcându-L pe Hristos vizibil aici, pentru că vizibilitatea Lui pe pământ vine prin noi. El a purtat de grijă celor în dureri, a avut timp să instruiască pe ucenici şi a avut grijă de oameni, în general. Vremurile biblice ne prezintă atât modele de instruire cât şi modele de purtare de grijă faţă de oameni. Instruirea era disponibilă tuturor, dar societatea care ieşea din această instruire era o societate unde oamenii aveau grijă unii de ceilalţi, chiar şi când lucrurile nu mergeau bine. În Africa am observat că biserica poate creşte într-un mod extraordinar, fără ca ceva să se schimbe. În Nigeria sunt 125-130 de milioane de oameni, dintre care jumătate sunt creştini. ªi, cu toate aceste statistici, Nigeria rămâne cea mai coruptă ţară din lume. Oare nu este relevant să fii creştin când vine vorba de afaceri şi de etică? Când ai jumătate de populaţie creştină, o masă critică… de ce oare nu se schimbă lucrurile? În Africa ei consideră sărăcia, problemele de sănătate şi refugiaţii drept probleme de care trebuie să se ocupe guvernul şi alte organizaţii internaţionale. Trebuie să facem ceva astăzi, ca şi creştini, ca să schimbăm mentalităţile şi, exemplificând, am observat că pe lângă instruirea de lideri din Timişoara, iniţiativa de a începe fundaţia Estera a fost spontană, nu pornind de la o pregatire anume, ci datorită dragostei lui Dumnezeu de a-i ajuta şi pe alţii. Am fost în Surinam unde am ajutat la dezvoltarea unui sistem de pregatire de lideri şi am văzut acelaşi lucru. Oamenii au intrat în politică, au început să-i ajute pe cei în vârstă, au început să-i ajute pe orfani, să devină morali în afaceri… Interesant este că acestea sunt proiecte despre care nu s-a vorbit în procesul lor de instruire. Îmi place să predau din Neemia cum să faci un proiect, dar instruirea nu se termină realmente până când începi tu un proiect. Probleme legate de sănătate, de economie, de mizeria de pe străzi, de felul în care grupurile sunt discriminate, astfel de lucruri cer proiecte. Tot ce trebuie este să ne îndreptăm mentalitatea către aria pe care vrem să ne axăm. Aşa că pentru a extrage o prioritate din Biblie este nevoie de o anumită mentalitate spirituală.
BIG: Cum am putea vedea pe creştinii români ocupându-se mai mult de cei care sunt mai slabi, când foarte mulţi sunt nemulţumiţi de starea lor şi îşi caută binele prin ţări străine?
JB: Da, văd mulţi români în Spania, Franţa, Portugalia, Italia şi nu-i critic pentru asta. Cred că oamenii folosesc oportunităţile. În vremea lui Ceauşescu copiii erau crescuţi de bunici, pentru că Ceasuşescu trimitea pe cineva la lucru la 800 de km depărtare, după ce termina facultatea. Acum acest lucru se întâmplă în mod voluntar. Cred că România are un sistem în care bunicii au grijă de nepoţi. Dar când copilul ajunge la 6-7 ani se mută să locuiască cu părinţii. Eu cred că se întâmplă ceva cu tinerii din România pentru care biserica trebuie să fie relevantă. ªi cei care sunt în afara României, împlinindu-se pe plan economic vor să se întoarcă. Am vorbit cu mulţi astfel de oameni şi vor să se întoarcă imediat cum câştigă suficienţi bani să-şi cumpere o casă, să fie independenţi şi apoi să-şi găsească o slujbă. Următorii 20 de ani vor fi o provocare din punct de vedere economic pentru România. Eu cred că este normal să vedem atât de mulţi oameni în străinătate. Dar sunt 20 de ani în care biserica poate deveni relevantă familiilor, copiilor mici şi celor din străinătate. Mulţi din biserică sunt în străinătate. Cum acţionează biserica cu privire la acest lucru? Pentru că sunt consecinţe. Eu sunt un străin, ce ştiu eu? ªtiu însă că aceasta este o mentalitate holistică şi ea trebuie să fie pe agenda liderului bisericii. Biserica trebuie să ajute România să-şi continue existenţa pe acest pământ. Cred că acesta este un domeniu. Mai sunt şi altele. Nu le ştiu pe toate pentru că nu locuiesc în România şi nu o cunosc atât de bine. Dar aud mulţi români îngrijoraţi şi pentru mine totul se rezumă la o instruire bună. Noi ca lideri ai bisericii trebuie să ajutăm bisericile să fie relevante zilelor noastre. În Africa, problemele majore sunt sărăcia, corupţia, violenţa. Se poate face instruire pentru a depăşi aceste probleme. I-am ajutat să fie liberi să facă asta. Punând bani pe masă, aducând oameni să predea, arătându-le cum să scrie cursuri relevante… A fost extraordinar să fim liberi să ne adresăm problemele, deşi nu sunt african am fost implicat şi cred că este nevoie de acelaşi lucru şi pentru BIG, pentru a avea impact. Impactul vine din înţelegerea perfectă a Bibliei şi prin relevanţă în ziua de azi. Eu cred că idea de conducere în echipa a BIG este perfectă. Sper că BIG îşi va pune priorităţile în agendă şi va fi puternic ca mişcare, cu un impact de durată.
BIG: În aceste zile ţi-ai făcut o idee despre BIG, cine suntem şi ce vrem să facem în România. Ai vreo încurajare, vreun îndemn pentru noi?
JB: Sunteţi cu toţii focalizaţi pentru pregătirea viitoarei generaţii, stabilind un climat propice pentru liderii zilei de mâine. E un lucru extraordinar! Voi promovaţi lucrul în echipă şi conducerea în echipă. Aceste două ingrediente sunt extraordinare şi foarte biblice. Ceea ce admir şi mai mult este relevanţa voastră faţă de societate. Noi trebuie să ne ajutam unii pe alţii să fim relevanţi României din ziua de azi. Eu aş stimula spiritul de a continua alegerea unei agende corecte şi apoi de a fi focalizaţi şi de a merge mai departe. Totul făcut împreună: mergând împreună, petrecând timp împreună, dar spre o direcţie puternică. Eu nu cred că este uşor să direcţionezi o reţea sau o mişcare a cărei putere este reprezentată de puterea de voluntariat oferită de cei mulţi care o reprezintă. Este foarte bine că în cadrul BIG sunt unii care pot lucra full time, în mod dedicat şi pot stimula ceea ce se întâmplă. Acesta, repet, este un lucru bun. Dar inima lucrării este reprezentată de toţi cei care participă la ea şi au aceleaşi valori şi viziune. Aşa că presupun că ceea ce am văzut aici şi că ce am văzut în ultimii 3-4 ani va exista şi peste 3-4 ani.
BIG: Din experienţa ta, crezi că există vreun pericol la care ne putem aştepta ca organizaţie, fiind o lucrare şi o organizaţie în creştere? Noi nu avem o experienţă mare în ce priveşte dezvoltarea organizaţională, cumva noi învăţăm crescând. Există ceva de care trebuie să ne ferim în acest proces?
JB: Nu am nici un motiv să spun să vă feriţi de ceva. Voi sunteţi împreună şi aceasta este tăria voastră. Atunci când cineva, o singură persoană, ia deciziile în numele tuturor, acea persoană poate fi o binecuvântare sau un blestem. Dar când umblaţi împreună şi aveţi încrederea pe care o aveţi unii în ceilalţi e un mare privilegiu că puteţi căuta îndrumare şi înţelepciune împreună.
BIG: Cum vezi implicarea ta pe viitor în România?
JB: Unul dintre lucrurile pe care le aştept cu nerăbdare este sa fiu o încurajare pentru fundaţia Estera din Timişoara. Sunt impresionat de grija pentru nenăscuţi şi ajutorul oferit mamelor să-şi asume responsabilitatea de a da naştere şi de avea grijă de copiii concepuţi. Pentru mine, a fi creştin adevărat înseamnă să arăţi dragoste şi că-ţi pasă de orfani şi de văduve. Am văzut progresele din România din ultimii 18 ani şi Biserica trebuie să se implice. Dacă aş spune ceva, aş vrea ca acel lucru să se întâmple şi mi-aş folosi energia în acel scop. Sincer, eu aş opri oamenii din Olanda, din ţara mea, care vin să aibă grijă de orfanii din România. Eu cred că asta e datoria bisericilor româneşti. Dacă ajut fundaţia Estera, acest fapt se datorează iniţiativei pe plan local a acestei organizaţii. Iniţiativă care vine din partea unor biserici şi a unor persoane individuale care spun “noi vrem să facem o schimbare!” De aceea am eu o conexiune cu România. De asemenea şi pentru că avem un copil în grijă şi nu unul al nostru. Când vine vorba de BIG, mă bucur să mă pot ruga pentru BIG. Acum sunt într-o perioadă de tranziţie. Aşa că în următoarele 6-12 luni o să ştiu unde mă voi duce pe viitor. Africa nu mă mai solicită foarte mult, lucrarea din Mozambic unde am fost implicat în ultimii ani are acum un lider. Timpurile se schimbă şi este posibil să mă duc în altă parte pentru a pune bazele unui sistem de pregătire de lideri.
BIG: Îţi mulţumesc foarte mult pentru că ne-ai vorbit din inimă.
JB: Ba chiar am şi predicat!