Lucrările Summitului global de conducere n-ar aduce un asemenea impact și n-ar provoca atâtea schimbări în bine dacă nu ar exista oameni care să sacrifice din timpul lor pentru a-și aduce contribuția la organizarea fiecărei ediții. Una dintre voluntarele ultimei ediții bucureștene, Bianca, ne-a împărtășit ce a însemnat pentru ea să fie parte a echipei, relatarea ei fiind una emoționantă.
Am participat în fiecare an la Summit. Prelegerile mi-au oferit, cu fiecare ocazie, ideea pentru un proiect de care m-am ocupat în anul care a curs pană la Summitul următor. În ultimii doi ani, nu mi-am mai putut permite să particip, nu puteam plăti costul respectiv. Anul acesta, cineva care știa cât de mult înseamnă pentru mine Summitul, m-a întrebat dacă nu aș vrea să particip ca voluntar. Aceasta însemna să urmăresc seminarele, apoi să merg alături de echipa de rugăciune și ne rugăm pentru ca ceea ce s-a spus să poată fi pus în practică, pentru ca participanții să găsească o cale originală prin care să folosească informațiile acumulate.
Mi s-a părut un privilegiu: urma nu numai să cunosc cele mai interesante noutăți în materie de conducere, ci și să mă rog pentru oameni. Ei nu mă vor cunoaște niciodată, dar eu voi ști că am participat puțin la înflorirea fiecărei acțiuni, care va fi pusă în practică după Summit.
Ne-am rugat, nu numai pentru cei care erau în sală, ci pentru toți cei care au participat la Summit, de oriunde din lume. Ne-am rugat nu numai pentru cei care erau prezenți, pentru ca să primească idei pentru slujirea lui Dumnezeu, ci și pentru cei care doreau să găsească o cale pentru împrospătarea afacerilor lor. Ne-am rugat nu numai pentru participanții din sală, ci și pentru cei care aveau să urmărească dvd-ul cu materiale.
Echipa de rugăciune a fost un mic univers, cu persoane sincere, care și-au deschis inima și care și-au dorit ca fiecare dintre cei implicați în organizarea Summitului, oriunde s-ar afla pe acest glob, să fie binecuvântat.
La sfârșit, I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru … sărăcie. Dacă aș fi avut bani să plătesc biletul, n-aș fi avut parte de o astfel de experiență, a dedicării pentru oameni necunoscuți, dar care au aceeași dorință – să conducă o lucrare, fie ea organizație creștină sau afacere, spre slava Celui Care ne-a creat. Dacă aș fi avut bani, m-aș fi așezat în sală și m-aș fi gândit doar la mine și la ceea ce este important pentru mine – așa, am fost implicată în viața tuturor celor pentru care ne-am rugat, aducându-mi și eu aportul la dezvoltarea celor ce vor ca binele să triumfe, atât spiritual, cât și în mediul economic.
Cred însă că, pe lângă sărăcie, ar mai fi ceva de apreciat: faptul că cineva poate ține cont de lucrurile care te interesează și te poate integra acolo unde singur n-ai putea ajunge niciodată. De aceea, acum aș vrea să le mulțumesc, atât lui Dumnezeu cât și oamenilor care au ochi pentru cei din jur, pentru că le pasă!
Aceasta este o trăsătură de lider adevărat!